Nu mai jigniți oamenii aflați în dificultate!



În 2000, când am ajuns la primarie prima audiență cu cetățenii a fost și una pe care o voi ține minte. A venit un domn cu handicap locomotor. S-a așezat la masa, unde se aflau deja șefii de servicii și direcții din subordinea mea. Pentru că o audiență asta presupune, ca persoanele din primarie, să dea soluția celui care petiționează, chiar în acel moment. Pozitivă sau negativă, în funcție de problema și de legislația în vigoare.

Așadar, omul se așează, își desface proteza piciorului și o pune pe masă….

Așa a început pentru mine seria de sute de audiențe…. Pentru că audiențele dincolo de faptul că te încarcă sufletește cu problemele persoanelor cu care intri în contact ( după unele audiențe rămâneam închis în birou minute bune, eram incapabil să mai comunic cu cineva – venise mama mea odată la birou după niște audiențe și am rugat-o să iasă afară).., iți arată exact măsura sociala a comunității. Pentru că nu totul e roz, nu totul e cum trebuie pentru oameni. Sunt drame, pe care niciun buletin de știri nu le poate cuprinde. Contactul ăsta e cel mai prețios! Și e genul de contact care iți asigură rămânerea cu picioarele pe pământ. Daca îl apreciezi…

Astăzi, se fac audiențe pe facebook. Dar nu se mai fac, așa cum se făceau odată. Față în față cu omul.

Dacă ar fi să fiu critic, aș spune că asta e de fapt premiera. Și revin și susțin că dacă te privezi de contactul cu cei nemulțumiți, cu cei cu probleme, pierzi adevăratul sens pentru care trebuie să lupți.

Când o să privești în față un om care e scos din locuință și se ține în cârje, când vezi lacrimile unuia care iți ține ” averea” în plasa de rafie și iți spune că îi foame dar vrea doar atât: să i se frigă cârnațul pe care îl primește la cantina socială, pentru că nu are frigider să îl țină peste weekend ” locuința” lui fiind sub Podul de pe Bega… Când o batrană de 80 de ani iți spune că nu mai are pe nimeni și te intreabă dacă nu vrei să fii fiul ei…..

Când o să vezi astea și multe , multe alte povești de viață o să poți întelege că administrația nu e facută doar din țevi și betoane. Din sclipici de blitz și monitoare tv. Din aplauze și reflectoare puse pe prezidii și comitete. Ci din suflete. Multe suflete…Care ajung să te doară…Și cărora nu le poți da ” block” de pe ultimul model de telefon mobil..