Timișoara e despre NOI, nu despre „eu”!



Pentru mine, această lună de zile nu a însemnat o campanie electorală în sensul strict al termenului. A fost un prilej. Să simt, să cunosc și să întâlnesc… Gânduri. Idei. Energii. Probleme. Emoții.. Într-un cuvânt, OAMENI!
Îmi e greu să redau prin cuvinte ce e de simțit când un necunoscut îți strange mâna și îți urează succes. Sau când cineva care te știa după clișee desenate de alții, îți spune că îi pare rău. Că s-a înșelat. Da, e greu când chiar cei de bună credință îți spun că e problematic fără un partid care să te împingă din spate. Și eu le spun, -dar nu sunt singur! Sunt mulți alături de mine. Incredibil de mulți. Și ei știu că nu sunt funcții pentru ei și nici scame de curățat de pe reverul hainelor șefilor. Sunt doar dintre cei care CRED. Și vă jur că e imposibil de descris în cuvinte câtă satisfacție îți oferă genul ăsta de legatură cu oamenii! Dar ce e de fapt un partid?? De ce trebuie să fie întotdeauna în preajmă câte un partid când e vorba de oameni? E tot un clișeu, tot un desen făcut de alții?
Un gând pe care îl ai de unul singur este doar un gând. Însă unul pe care îl ai alături de mai mulți este realitate. Și mai ales dacă gândul devine cuvânt. Și apoi se face idee. Atunci se cheamă deja, izbândă. Pentru că puține lucruri contează la fel de mult ca solidaritatea când vine vorba de oameni. Partidele spun , gata! , campania s-a terminat. Mai treceți duminică pe la vot. O să vă numărăm, apoi treceți la locurile voastre. Și stați cuminți până vă chemăm din nou la urne.
Nu! Abia acum începe… Orașul ăsta al nostru e ca un puzzle. Nu de pietre, țevi și guri de canal. E un puzzle de oameni. Să-l facem întreg! Pentru că Timișoara nu e orașul lui “ EU vreau!”. Timișoara e orașul lui “ NOI VREM!”. Și e momentul să ne amintim asta! Și mai ales, să nu mai uităm niciodata!

Cu strangere de mână, pentru toți cei ce cred, și nu doar pentru ei,
Adrian Orza
o bucată din puzzle